Ultimele zile de Wiki Loves Monuments 2015

Nu uitați, doar azi și mâine mai puteți încărca fotografii cu monumentele istorice din România pentru a participa în concursul Wiki Loves Monuments 2015, puteți câștiga premiile din concursul național, vă puteți vedea imaginile într-o expoziție de fotografie, aveți șansa de a concura pentru marele premiu din concursul internațional, puteți practic pune România pe hartă. Asadar, faceți-vă ordine în fotografii șî încarcați-le cât incă mai e timp, vă așteptăm cu drag!

RO BZ Necropolă Proșca 08

Necropolă dacica, situl arheologic de la Proșca

Concurs de articole noi pentru Wiki Loves Monuments 2015

Dacă cumva credeați că s-au încheiat surprizele pe care vi le-am pregătit pentru Wiki Loves Monuments, ei bine am bucuria să vă spun că v-ați înșelat, mai avem încă una pentru voi. De data aceasta este o surpriză putin diferită, deși tot un concurs: în primul rând va avea loc după încheierea perioadei de trimitere a fotografiilor iar obiectul concursului nu sunt fotografii, ci articole pe Wikipedia în limba româna care folosesc aceste fotografii.

Edit-a-thon WLMRO 2015 01

Vom acorda trei premii celor trei utilizatori care în perioada 1-15 octombrie 2015 creeaza cele mai multe alrticole noi care să conțină și cel putin o imagine cu monumente istorice din România încărcată în cadrul concursului Wiki Loves Monuments 2015. În acest fel ne dorim să îmbogățim Wikipedia nu numai cu fotografii ale monumentelor ci și cu articole despre acestea, să punem fotografiile la treabă.
Puteți citi regulamentul și mai multe detalii pe pagina de Wikipedia a concursului. Vă așteptăm!

Repere brâncovenești în capitală. Ce mai e de văzut (și fotografiat).

Voievodul Constantin Brâncoveanu este cunoscut pentru înflorirea culturală a Țării Românești în timpul domniei sale (1688-1714), în special în domeniul arhitecturii religioase și civile. Dar poate nu cunoașteți în ce măsură și-a lăsat amprenta asupra Bucureștilor, și câte obiective brâncovenești puteți fotografia.

Către sfârșitul secolului al XVII-lea, orașul se impusese drept capitală a Țării Românești. Imperiul Otoman, sub suveranitatea căruia se afla statul muntean, prefera ca voievodul să țină curtea la București, pentru că vechea capitală Târgoviște permitea la nevoie voievodului să se retragă cu ușurință peste munți, în Transilvania imperială.

Clopotnita Dealul Patriarhiei

Foto: Pixi

După moartea predecesorului Șerban Cantacuzino, Brâncoveanu a fost ales domn (în absență) de boieri și slujbași, pe dealul Mitropoliei, actuala Patriarhie. Clopotnița Mitropoliei a fost construită, de altfel, de Brâncoveanu.

Coborând în jos spre Piața Unirii, trecând pe lângă recenta statuie a lui Șerban Cantacuzino, ajungem la baza dealului Patriarhiei. Acolo erau în secolul XVII casele boierești. În 1655 a avut loc Răscoala seimenilor și dorobanților, care l-au ucis în fața casei pe boierul Matei (Papa) Brâncoveanu, tatăl lui Constantin. Viitorul domn, care pe atunci avea un an, a scăpat de furia mercenarilor, fiind înlocuit de slugi cu un alt copil. La locul exact al morții lui Papa Brâncoveanu, a fost ridicată inițial o cruce de lemn, care a fost înlocuită la începutul secolului XVIII cu una de piatră, de către primul din fiii martiri ai voievodului. Mai sunt și alte cruci la baza și pe aleea care urcă dealul Patriarhiei, care nu au fotografii (a se vedea linkul acesta).

Drumul din centrul Bucureștiului până la Mogoșoaia, unde Brâncoveanu avea o moșie importantă, nu este lung, dar era greu de parcurs în secolul XVII. Pentru a ameliora situația, Brâncoveanu a construit un drum acoperit cu bârne de stejar, numit pe atunci Podul Mogoșoaiei, actualmente Calea Victoriei. Că vorbim de Mogoșoaia, mult fotografiatul complex aulic cuprinde și Biserica din Mogoșoaia, care are un tablou votiv al familiei Brâncoveanu, ce așteaptă încă să fie fotografiat. Pictura a fost restaurată în 2011.

RO B St George church

Foto: Andrei Stroe

Înapoi în București, la kilometrul zero se află Biserica Sfântul Gheorghe Nou. Dacă Mănăstirea Hurezi din Oltenia a fost capodopera stilului brâncovenesc la nivelul întregii țări, același lucru se poate spune despre această biserică în ce privește Bucureștii. Înconjurată inițial de clădiri menite să-i asigure veniturile, care între timp au dispărut, aspectul bisericii s-a schimbat semnificativ în cursul timpului. Aici au fost aduse în 1720 și îngropate în taină osemintele lui Brâncoveanu, de către văduva lui, pentru că Mănăstirea Hurezi, care ar fi trebuit să fie necropola voievodului și a familiei sale, era la acel moment, ca toată Oltenia, sub suveranitatea Austriei. Cum o inscripție funerară nu a fost gravată, căci Brâncoveanu era în continuare un domn „hain”,  în cursul timpului s-a uitat acest lucru, astfel că la începutul secolului XX istoricii au redescoperit mormântul când au dat de inscripția candelei de deasupra lui. În 2014, la 300 de ani de la moartea lui Brâncoveanu, osemintele sale au fost plasate într-o raclă, care se găsește în biserică.

Biserica "Înălţarea Domnului" - Domniţa Bălaşa - Exterior

Foto: Mihai Petre

Bălașa (căsătorită Lambrino), una din fiicele lui Constantin Brâncoveanu, a construit prin anii ’40 ai secolului XVIII o biserică. Cert este că cele trei așezămintele care s-au perindat pe perimetrul respectiv nu au avut noroc, trebuind să fie toate demolate din diferite motive, astfel că actuala clădire impozantă care poartă numele Biserica Domnița Bălașa este în stil neobizantin și datează din epoca lui Carol I.

Ironia face că probabil cele mai importante capodopere ale stilului brâncovenesc au fost construite după moartea lui Brâncoveanu. Este vorba de Mănăstirea Văcărești, ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat, care a fost din păcate demolată în anii regimului comunist; frescele salvate pot fi văzute însă la Mogoșoaia. Și despre Mănăstirea Stavropoleos, aflată în centrul Bucureștiului, o emblemă a orașului.

Dacă vă pasionează fotografia și patrimoniul și căutați o provocare, o sugestie posibilă este pictura monumentelor religioase. În timp ce exterioarele încep să umple listele noastre de monumente, tablourile votive și frescele interioare, care pun mai multe probleme tehnice și artistice, sunt un teren neexplorat.

Edit-a-thon și de acasă

Ceva mai târziu azi în București vom avea un maraton de încărcat fotografii pentru Wiki Loves Monuments, pentru cei care și-ar dori să participe dar din diverse motive nu pot ajunge, avem o invitație: puteți participa și de acasă! În după-amiaza/seara zilei de azi, aproximativ în perioada în care are loc întâlnirea din București, puteți și voi, oriunde v-ați afla, să încarcați fotografii cu monumente istorice din România în concursul Wiki Loves Monuments. Dacă o faceți, vă sugerăm să adăugați acestor fotografii și categoria "Edit-a-thon WLMRO 2015", pentru a vedea la final rezultatele la un loc.

La cald despre Wiki Weekend

Abia ne-am întors din Wiki Weekend, expediție de descoperire a unor monumente istorice din județele Ialomița, Buzău și Prahova, așa că nu ma voi lungi mult la povești, mai avem încă puțin peste o săptămână din concursul Wiki Loves Monuments 2015, o mulțime de fotografii noi de făcut sau încărcat, un edit-a-thon, pregătirea jurizării, a expoziției și multe altele, într-un cuvânt foarte mult de lucru.

Wiki Weekend 2015 la Conacul Marghiloman

La chemarea noastră de participare au răspuns 23 de oameni: unii implicați contribuitori cu experiența în proiectul nostru, unii premiați în ediții precedente, dar și unii noi, de la care avem speranță să se facă remarcați în viitor.

Nu o să fac o inșiruire contabilicească a obiectivelor pe care le-am vizitat, prefer să las fotografiile să vorbeasca, așa ca vă rog să lasați participanții să își revina după experiența obositoare dar plăcută și în câteva zile verificați pagina în care vom aduna fotografii. Și eu aștept cu nerăbdare și curiozitate să le văd.

Wiki Weekend 2015 în Bărcănești

Bineînțeles ca nimic nu e perfect, nu am putut acoperi în totalitate lista de obiective, lungă și ambițioasă pe care ne-o propusesem. Aici „vinovații” sunt câteva dintre gazdele noastre, care ne-au primit cu multa căldura, ne-au povestit despre istoria monumentelor pe care le păstoresc, despre greutățile pe care le întâmpină în munca lor de restaurare și ne-au lăsat sa vedem unghere neașteptate ale acestor monumente. Uneori am fost, literal, din beci și până în pod, ceea ce din păcate ne-a consumat mai mult timp decit preconizasem. Dintre aceste exemple pozitive pot enumera conacului Hagianoff din Manasia, Conacul Procopie din Cașota, conacul și bisericile din Candesti, locuri în care vă recomand să mergeți și voi când aveți ocazia.

Wiki Weekend 2015 la conacul Candeștilor

Tot ca exemplu pozitiv aș enumera Năeniul, când un tânăr pe care practic l-am acostat pe stradă, întrebându-l despre drum, s-a oferit să meargă cu noi drum de câțiva kilometri pentru a ne ghida, apoi să se urce cu noi pe dealuri și să ne arate morminte dacice, tabăra de sculptura, relieful și frumusețile locurilor și să ne povestească despre proiecte locale.

Wiki Weekend 2015 la Năeni

Vreau să închei relatarea mea cu o frustrare personală: unul dintre obiective se află într-o stare foarte bună, funcționează ca și muzeu și este în proprietatea Academiei Române, căreia i-a fost donat de către fostul proprietar în urmă cu aproape un secol. Aici ni s-a spus de la început că fotografiatul în interior este interzis, avem voie doar din exterior. Recunosc ca mă frustrează: proprietarul este o instituți publică, obiectele din interior sunt vechi, nemaifiind restrictionate de dreptul de autor, totuși suntem lipsiți de imaginea lor. Constrastul este dur față de proprietarii privați, care erau mândrii și fericiți de interesul nostru și permiteau accesul și fotografierea.
Wiki Weekend 2015 la biserica din Candesti