Uneori e prea târziu

Aflăm din presă cum că încă un monument istoric a dispărut, de data asta ruinele unei cetăți dacice au fost nivelate cu buldozerul.
În județul Sălaj, satul Stârciu din comuna Horoatu Crasnei, Asociaţia Crescătorilor de Bovine a gasit de cuvință să dărâme ruinele cetății dacice pentru a construi un drum forestier, bineînteles fără a avea aprobările necesare de la primărie. Primăria se consideră nevinovată: nu a știut de lucrări, și chiar dacă ar fi știut, nu știau că au un monument istoric în comună, deși acesta este marcat în PUG și bineînțeles și în lista monumentelor istorice din județ, ce-i drept, făra o localizare foarte precisă. Poliția, la rândul său, ar putea găsi demolatorii nevinovați, pe motiv ca primăria nu marcase corespunzator ruinele ca monument istoric.
Sună tragic, sună absurd, sună românesc. Și privind cum acest fost monument istoric nu a reușit să fie documentat cu fotografii, nu ne putem opri întrebarea: câte altele vor avea aceeasi soartă? Știați ca doar puțin peste 26% dintre monumentele istorice din România au măcar o fotografie pe Wikimedia Commons? Pentru multe este deja prea târziu.

La final de Wiki Loves Monuments 2015

La miezul nopții trecute s-a tras linie și s-a încheiat perioada de trimitere a fotografiilor în concursul Wiki Loves Monuments, iată câteva statistici rapide: anul acesta au participat 129 de concurenți cu un total de aproximativ 6000 de fotografii, încărcate atât la Commons cât și la Wikipedia, ceea ce situează România, ca și numâr de fotografii, pe un onorant loc 9 în cadrul celor 33 țări înscrise în concurs.
O mențiune specială pentru Țetcu Mircea Rareș, care de unul singur a încărcat peste 1300 de fotografii, multe dintre ele de la monumente istorice puțin cunoscute, nedocumentate înainte cu fotografii pe Wikipedia.
În continuare urmează ca juriul să se pună pe treabă și sa aleagă 10 fotografii câștigătoare. Dorim să anunțăm premiile spre sfârșitul lunii octombrie, cu ocazia unei expoziții ce va avea loc în București. Până atunci nu uitați că avem și un concurs de scriere de articole.
Vă mulțumim pentru participare și vă așteptăm să participați în continuare la Wikipedia, atât în concursuri dar și în afara lor!

Ultimele zile de Wiki Loves Monuments 2015

Nu uitați, doar azi și mâine mai puteți încărca fotografii cu monumentele istorice din România pentru a participa în concursul Wiki Loves Monuments 2015, puteți câștiga premiile din concursul național, vă puteți vedea imaginile într-o expoziție de fotografie, aveți șansa de a concura pentru marele premiu din concursul internațional, puteți practic pune România pe hartă. Asadar, faceți-vă ordine în fotografii șî încarcați-le cât incă mai e timp, vă așteptăm cu drag!

RO BZ Necropolă Proșca 08

Necropolă dacica, situl arheologic de la Proșca

Concurs de articole noi pentru Wiki Loves Monuments 2015

Dacă cumva credeați că s-au încheiat surprizele pe care vi le-am pregătit pentru Wiki Loves Monuments, ei bine am bucuria să vă spun că v-ați înșelat, mai avem încă una pentru voi. De data aceasta este o surpriză putin diferită, deși tot un concurs: în primul rând va avea loc după încheierea perioadei de trimitere a fotografiilor iar obiectul concursului nu sunt fotografii, ci articole pe Wikipedia în limba româna care folosesc aceste fotografii.

Edit-a-thon WLMRO 2015 01

Vom acorda trei premii celor trei utilizatori care în perioada 1-15 octombrie 2015 creeaza cele mai multe alrticole noi care să conțină și cel putin o imagine cu monumente istorice din România încărcată în cadrul concursului Wiki Loves Monuments 2015. În acest fel ne dorim să îmbogățim Wikipedia nu numai cu fotografii ale monumentelor ci și cu articole despre acestea, să punem fotografiile la treabă.
Puteți citi regulamentul și mai multe detalii pe pagina de Wikipedia a concursului. Vă așteptăm!

Repere brâncovenești în capitală. Ce mai e de văzut (și fotografiat).

Voievodul Constantin Brâncoveanu este cunoscut pentru înflorirea culturală a Țării Românești în timpul domniei sale (1688-1714), în special în domeniul arhitecturii religioase și civile. Dar poate nu cunoașteți în ce măsură și-a lăsat amprenta asupra Bucureștilor, și câte obiective brâncovenești puteți fotografia.

Către sfârșitul secolului al XVII-lea, orașul se impusese drept capitală a Țării Românești. Imperiul Otoman, sub suveranitatea căruia se afla statul muntean, prefera ca voievodul să țină curtea la București, pentru că vechea capitală Târgoviște permitea la nevoie voievodului să se retragă cu ușurință peste munți, în Transilvania imperială.

Clopotnita Dealul Patriarhiei

Foto: Pixi

După moartea predecesorului Șerban Cantacuzino, Brâncoveanu a fost ales domn (în absență) de boieri și slujbași, pe dealul Mitropoliei, actuala Patriarhie. Clopotnița Mitropoliei a fost construită, de altfel, de Brâncoveanu.

Coborând în jos spre Piața Unirii, trecând pe lângă recenta statuie a lui Șerban Cantacuzino, ajungem la baza dealului Patriarhiei. Acolo erau în secolul XVII casele boierești. În 1655 a avut loc Răscoala seimenilor și dorobanților, care l-au ucis în fața casei pe boierul Matei (Papa) Brâncoveanu, tatăl lui Constantin. Viitorul domn, care pe atunci avea un an, a scăpat de furia mercenarilor, fiind înlocuit de slugi cu un alt copil. La locul exact al morții lui Papa Brâncoveanu, a fost ridicată inițial o cruce de lemn, care a fost înlocuită la începutul secolului XVIII cu una de piatră, de către primul din fiii martiri ai voievodului. Mai sunt și alte cruci la baza și pe aleea care urcă dealul Patriarhiei, care nu au fotografii (a se vedea linkul acesta).

Drumul din centrul Bucureștiului până la Mogoșoaia, unde Brâncoveanu avea o moșie importantă, nu este lung, dar era greu de parcurs în secolul XVII. Pentru a ameliora situația, Brâncoveanu a construit un drum acoperit cu bârne de stejar, numit pe atunci Podul Mogoșoaiei, actualmente Calea Victoriei. Că vorbim de Mogoșoaia, mult fotografiatul complex aulic cuprinde și Biserica din Mogoșoaia, care are un tablou votiv al familiei Brâncoveanu, ce așteaptă încă să fie fotografiat. Pictura a fost restaurată în 2011.

RO B St George church

Foto: Andrei Stroe

Înapoi în București, la kilometrul zero se află Biserica Sfântul Gheorghe Nou. Dacă Mănăstirea Hurezi din Oltenia a fost capodopera stilului brâncovenesc la nivelul întregii țări, același lucru se poate spune despre această biserică în ce privește Bucureștii. Înconjurată inițial de clădiri menite să-i asigure veniturile, care între timp au dispărut, aspectul bisericii s-a schimbat semnificativ în cursul timpului. Aici au fost aduse în 1720 și îngropate în taină osemintele lui Brâncoveanu, de către văduva lui, pentru că Mănăstirea Hurezi, care ar fi trebuit să fie necropola voievodului și a familiei sale, era la acel moment, ca toată Oltenia, sub suveranitatea Austriei. Cum o inscripție funerară nu a fost gravată, căci Brâncoveanu era în continuare un domn „hain”,  în cursul timpului s-a uitat acest lucru, astfel că la începutul secolului XX istoricii au redescoperit mormântul când au dat de inscripția candelei de deasupra lui. În 2014, la 300 de ani de la moartea lui Brâncoveanu, osemintele sale au fost plasate într-o raclă, care se găsește în biserică.

Biserica "Înălţarea Domnului" - Domniţa Bălaşa - Exterior

Foto: Mihai Petre

Bălașa (căsătorită Lambrino), una din fiicele lui Constantin Brâncoveanu, a construit prin anii ’40 ai secolului XVIII o biserică. Cert este că cele trei așezămintele care s-au perindat pe perimetrul respectiv nu au avut noroc, trebuind să fie toate demolate din diferite motive, astfel că actuala clădire impozantă care poartă numele Biserica Domnița Bălașa este în stil neobizantin și datează din epoca lui Carol I.

Ironia face că probabil cele mai importante capodopere ale stilului brâncovenesc au fost construite după moartea lui Brâncoveanu. Este vorba de Mănăstirea Văcărești, ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat, care a fost din păcate demolată în anii regimului comunist; frescele salvate pot fi văzute însă la Mogoșoaia. Și despre Mănăstirea Stavropoleos, aflată în centrul Bucureștiului, o emblemă a orașului.

Dacă vă pasionează fotografia și patrimoniul și căutați o provocare, o sugestie posibilă este pictura monumentelor religioase. În timp ce exterioarele încep să umple listele noastre de monumente, tablourile votive și frescele interioare, care pun mai multe probleme tehnice și artistice, sunt un teren neexplorat.